poveste de re-desenare a inimii
mi s-a intamplat sa ma ma intamplu,
sau sa ma re-de-povestesc!
mi s-a mai intamplat…
sa fac exact pasii aceia gata visati!
pana in acei ani,
in care citeam aproape zilnic nunta in cer…
recitit, re-venit, resoptit periodic, acest roman~!
pana mi s-a intamplat!
sa-mi re-intamplu sufletul!
sa cunosc bucurestiul cu bataile inimii,
sa sorb din aerul strazilor o pornire cumva mai firesca decat….
alt oras!
sarut bucurestii aceia toamna de cand incep sa stiu ca nu am inima!
mi se intampla sa-mi redesenez sufletul…
dupa o speranta
dupa o stare dupa o simpla particica dintr-un Om.
mi se intampla sa te intamplu pe tine
sa te presimt, redesenez dupa aerul care ramane din zborul pasarilor
sa ma intamplu tarziu….cu ploi;le uitand a iertare
a simplu si viu~!
mi se intampla sa te dorm uneori
cu somnul meu
sa te ard uneori cu chimiile mele
sa te intalnesc in verb
in miscarea buzei in jos,
sa te sfarai cu fierberea cafelei
dimineata!
dar…sa te lovesc izbindu-ma de tine
fara sa te recunosc!
acuma simt imens
ca m a apuca orbul noptii
din ore tarzii
si-mi plec
abatut
intrebarea:
eu mi-am vrut asa??
sau intamplarea??
eu m-am visat ajungand mai mult
ca gandul
eroinelor tale preferate?
eu m-am compus?
tu?
atunci?
sau…
sunt vreun mix
de linii curbe
sau poate de dungi?
eu mi-am dorit sa te uimesc>
acum un timp…
cand…
ne era?
un fel de Soare…
dragostea???
o primavara catre dimineata….
n-am nimic in picioare
umblu descult prin dimineata
doar uneori am,
niste ploi…
n-am nimic la fereastra
decat niste zambet uneori…
alteori…
niste ceata…
cand te visez
ma repari tu in vis
cu o stare
apoi ma trezesc in lacrimi
incepute inca demult
ma trezesc si plang
a toamna…
saraca!
dintr- o stare de dor,
imi amintesc de marul acela
intreg…
otravit si amar,
care a fost
prima iubire,
si mi se face suflet
anotimpul ,
apoi il iau
cu mine
in inima,
si plang
plang
fara sa ma opresc,
iar
pana cand…
suna telefonul
si trebuie iar sa aman
si sa uit…
poate ca…(3)
simt,
o singuratate crucisa
in podul palmelor mi-au inflorit sentimentele…
atat de adanc, cat tot sufletul:
pe ale carui margini,
infrunzisera paduri…
atat de verzi…
si atat de fara vreo directie
a sentimentelor.
iubirea…
plutea asa…
fara vreun rost,
si fara vreo lege!
pana cand…
cadea in ea insasi,
si se resorbea de culoare
in tacerea aceea
fara de rost
a piezisului.
Criza de identitate
Sursă: Criza de identitate
nu stiu cum….
pur si simplu….
mi-ai smuls-o din piept…
nu mai bate pentru alt motiv..nici macar pentru mine.
lucrurile nu prea mai au sens si…
lipsa ta ma da afara din propria mea liniste…
nu credeam sa mai traiesc asta…
nu credeam sa se mai intample…
nu credeam sa-mi mai pot aduce aminte….
si nu stiu cum sa fac sa nu te las sa devii o umbra…
frumoasa…..
dar totusi umbra….
nu
nu mai pot…
nu Te mai…
pot!
golul perfect…
Se creeaza un gol…
Cat o noapte polara…
Cand tu nu vii…
Cand imi uit caldura inimii
In afara
In vantul si fosnetul de pasi indepartati
Din seara in seara..
Din dimineata in dimineata…..
De cuvantul tau
Dureros
De inima mea
Atat de umil plecata
catre toamna
Spre asteptarea aceea ..atat de uitata…
A unei calduri facute sa surpe
Tot uratul din jur
cum curge timpul…
Am creat….
Un spatiu al iubirii…
Si al increderii
Doar
Pentru noi doi!
l-am daramat!
Imi pare rau!
Chiar foarte….
Da, l-am negat…..
Si negand iubirea…
Am inteles cat de adanc
Exista….
Am creat….
Doar o miscare de pleoape….
Peste urgia lui dinafara…..
Si-a rezistat….
Atat de mult…
Si-am fost….
Atat de –aproape…
De….
Toate sensurile….
acum timpul curge odata cu lacrimile…
in asteptarea…
ta!
fiinte
doar…
despre asta este vorba…
despre trairi !
respiram fiinte
si respiratiile acelea devin iubiri
fiintam credinte
in propriile …
fiiri!
fiintam….iubind
cum ai stricat tu…. toata povestea noastra cu „neiubirea”….
Stii??
La un moment dat imi era asa de clar ca esti cel mai orb om de pe pamant
Si ca de fapt ma iubesti spunandu-mi mereu ca tu NU ma iubesti incat
Te iubeam din ce in ce mai tacut…
Mai de nespus…
Si din ce in ce mai mult…
mi s-a parut!
Stii?? Cat rau mi-au facut
declaratiile tale?
Cuvintele tale
De iubire…
Dor infinit mai mult de declaratiile infocate de neiubire.
Si-atat.
Si te iubeam…
Mai ales pentru ca ma lasai sa nu-ti declar…
nu in cuvinte….
Si te iubeam..
Mai ales…
Pentru ca lasai lucrurile doar sa rezulte si-atat…
Ce stii tu ce-I iubirea??
Ce stiam eu ce-I neiubirea?
Ce stiam amandoi…despre cum sa tacem impreuna
Si sa ne prefacem grabiti…
De toate ritmurile vietii…
Acelei vieti…
Atata de … neimportante de
Netrait…
Separati!
