Skip to content

poveste de re-desenare a inimii

11 octombrie 2012
tags:

mi s-a intamplat sa ma ma intamplu,
sau sa ma re-de-povestesc!
mi s-a mai intamplat…
sa fac exact pasii aceia gata visati!
pana in acei ani,
in care citeam aproape zilnic nunta in cer…
recitit, re-venit, resoptit periodic, acest roman~!
pana mi s-a intamplat!
sa-mi re-intamplu sufletul!
sa cunosc bucurestiul cu bataile inimii,
sa sorb din aerul strazilor o pornire cumva mai firesca decat….
alt oras!
sarut bucurestii aceia toamna de cand incep sa stiu ca nu am inima!
mi se intampla sa-mi redesenez sufletul…
dupa o speranta
dupa o stare dupa o simpla particica dintr-un Om.
mi se intampla sa te intamplu pe tine
sa te presimt, redesenez dupa aerul care ramane din zborul pasarilor
sa ma intamplu tarziu….cu ploi;le uitand a iertare
a simplu si viu~!
mi se intampla sa te dorm uneori
cu somnul meu
sa te ard uneori cu chimiile mele
sa te intalnesc in verb
in miscarea buzei in jos,
sa te sfarai cu fierberea cafelei
dimineata!
dar…sa te lovesc izbindu-ma de tine

fara sa te recunosc!
acuma simt imens
ca m a apuca orbul noptii
din ore tarzii
si-mi plec
abatut
intrebarea:
eu mi-am vrut asa??
sau intamplarea??
eu m-am visat ajungand mai mult
ca gandul
eroinelor tale preferate?
eu m-am compus?
tu?
atunci?
sau…
sunt vreun mix
de linii curbe
sau poate de dungi?
eu mi-am dorit sa te uimesc>
acum un timp…
cand…
ne era?
un fel de Soare…

dragostea???

http://www.youtube.com/watch?v=aik0hJL8lq8&feature=related

o primavara catre dimineata….

30 martie 2012

n-am nimic in picioare

umblu descult prin dimineata

doar uneori am,

niste ploi…

n-am nimic la fereastra

decat  niste zambet uneori…

alteori…

niste ceata…

cand te visez

ma repari tu in vis

cu o stare

apoi ma trezesc in lacrimi

incepute inca demult

ma trezesc si plang

a toamna…

saraca!

dintr- o stare de dor,

imi amintesc de marul acela

intreg…

otravit si amar,

care a fost

prima iubire,

si mi se face suflet

anotimpul ,

apoi il iau

cu mine

in inima,

si plang

plang

fara sa ma opresc,

iar

pana cand…

suna telefonul

si trebuie iar sa aman

si sa uit…

 

poate ca…(3)

2 februarie 2012

simt,
o singuratate crucisa
in podul palmelor mi-au inflorit sentimentele…
atat de adanc, cat tot sufletul:
pe ale carui margini,
infrunzisera paduri…
atat de verzi…
si atat de fara vreo directie
a sentimentelor.
iubirea…
plutea asa…
fara vreun rost,
si fara vreo lege!
pana cand…
cadea in ea insasi,
si se resorbea de culoare
in tacerea aceea
fara de rost
a piezisului.

Criza de identitate

3 februarie 2016

Sursă: Criza de identitate

nu stiu cum….

7 ianuarie 2016

pur si simplu….

mi-ai smuls-o din piept…

nu mai bate pentru alt motiv..nici macar pentru mine.

lucrurile nu prea mai au sens si…

lipsa ta ma da afara din propria mea liniste…

nu credeam sa mai traiesc asta…

nu credeam sa se mai intample…

nu credeam sa-mi mai pot aduce aminte….

si nu stiu cum sa fac sa nu te las sa devii o umbra…

frumoasa…..

dar totusi  umbra….

nu

13 decembrie 2015

nu mai pot…

nu Te mai…

pot!

golul perfect…

30 noiembrie 2015

Se creeaza un gol…

Cat o noapte polara…

Cand tu nu vii…

Cand imi uit caldura inimii

In afara

In vantul si  fosnetul de pasi  indepartati

Din seara in seara..

Din dimineata in dimineata…..

De cuvantul tau

Dureros

De inima mea

Atat de umil plecata

catre toamna

Spre asteptarea aceea ..atat de uitata…

A unei calduri facute sa surpe

Tot uratul din jur

cum curge timpul…

30 noiembrie 2015

Am creat….

Un spatiu al iubirii…

Si al increderii

Doar

Pentru noi doi!

l-am daramat!

Imi pare rau!

Chiar foarte….

Da, l-am negat…..

Si negand iubirea…

Am inteles cat de adanc

Exista….

Am creat….

Doar o miscare de pleoape….

Peste urgia lui dinafara…..

Si-a rezistat….

Atat de mult…

Si-am fost….

Atat de –aproape…

De….

Toate sensurile….

acum timpul curge odata cu lacrimile…

in asteptarea…

ta!

 

fiinte

18 octombrie 2015

doar…

despre  asta este vorba…

despre trairi !

respiram fiinte

si respiratiile acelea devin iubiri

fiintam credinte

in propriile …

fiiri!

fiintam….iubind

cum ai stricat tu…. toata povestea noastra cu „neiubirea”….

7 octombrie 2015

Stii??

La un moment dat imi era asa de clar ca esti cel mai orb om de pe pamant

Si ca de fapt ma iubesti  spunandu-mi mereu ca tu NU ma iubesti incat

Te iubeam din ce in ce mai tacut…

Mai de nespus…

Si din ce in ce mai mult…

mi s-a parut!

Stii?? Cat rau mi-au facut

declaratiile tale?

Cuvintele tale

De iubire…

Dor infinit mai mult de declaratiile infocate de neiubire.

Si-atat.

Si te iubeam…

Mai ales pentru ca ma lasai sa nu-ti declar…

nu in cuvinte….

Si te iubeam..

Mai ales…

Pentru ca lasai  lucrurile doar  sa rezulte si-atat…

Ce stii tu ce-I  iubirea??

Ce stiam eu ce-I neiubirea?

Ce stiam amandoi…despre cum sa tacem impreuna

Si  sa ne prefacem grabiti…

De toate ritmurile vietii…

Acelei  vieti…

Atata de … neimportante de

Netrait…

Separati!