poveste de re-desenare a inimii
mi s-a intamplat sa ma ma intamplu,
sau sa ma re-de-povestesc!
mi s-a mai intamplat…
sa fac exact pasii aceia gata visati!
pana in acei ani,
in care citeam aproape zilnic nunta in cer…
recitit, re-venit, resoptit periodic, acest roman~!
pana mi s-a intamplat!
sa-mi re-intamplu sufletul!
sa cunosc bucurestiul cu bataile inimii,
sa sorb din aerul strazilor o pornire cumva mai firesca decat….
alt oras!
sarut bucurestii aceia toamna de cand incep sa stiu ca nu am inima!
mi se intampla sa-mi redesenez sufletul…
dupa o speranta
dupa o stare dupa o simpla particica dintr-un Om.
mi se intampla sa te intamplu pe tine
sa te presimt, redesenez dupa aerul care ramane din zborul pasarilor
sa ma intamplu tarziu….cu ploi;le uitand a iertare
a simplu si viu~!
mi se intampla sa te dorm uneori
cu somnul meu
sa te ard uneori cu chimiile mele
sa te intalnesc in verb
in miscarea buzei in jos,
sa te sfarai cu fierberea cafelei
dimineata!
dar…sa te lovesc izbindu-ma de tine
fara sa te recunosc!
acuma simt imens
ca m a apuca orbul noptii
din ore tarzii
si-mi plec
abatut
intrebarea:
eu mi-am vrut asa??
sau intamplarea??
eu m-am visat ajungand mai mult
ca gandul
eroinelor tale preferate?
eu m-am compus?
tu?
atunci?
sau…
sunt vreun mix
de linii curbe
sau poate de dungi?
eu mi-am dorit sa te uimesc>
acum un timp…
cand…
ne era?
un fel de Soare…
dragostea???
o primavara catre dimineata….
n-am nimic in picioare
umblu descult prin dimineata
doar uneori am,
niste ploi…
n-am nimic la fereastra
decat niste zambet uneori…
alteori…
niste ceata…
cand te visez
ma repari tu in vis
cu o stare
apoi ma trezesc in lacrimi
incepute inca demult
ma trezesc si plang
a toamna…
saraca!
dintr- o stare de dor,
imi amintesc de marul acela
intreg…
otravit si amar,
care a fost
prima iubire,
si mi se face suflet
anotimpul ,
apoi il iau
cu mine
in inima,
si plang
plang
fara sa ma opresc,
iar
pana cand…
suna telefonul
si trebuie iar sa aman
si sa uit…
poate ca…(3)
simt,
o singuratate crucisa
in podul palmelor mi-au inflorit sentimentele…
atat de adanc, cat tot sufletul:
pe ale carui margini,
infrunzisera paduri…
atat de verzi…
si atat de fara vreo directie
a sentimentelor.
iubirea…
plutea asa…
fara vreun rost,
si fara vreo lege!
pana cand…
cadea in ea insasi,
si se resorbea de culoare
in tacerea aceea
fara de rost
a piezisului.
…
daca mi e dor…
daca taci, daca tac,
daca trece timp,
daca e toamna …. e curgere… pas … anotimp
pentru lucruri coapte
pentru imbratisari
adevaruri
pentru o muscatura adanca din portia de vise
pentru tine si urmatoarea soapta…
pentru pace
culori
ploi…si speranta noastra…
timp
timpul si -a oprit pasarile
din zbor abrupt peste un sarut
traiam o consternare muta
piezisa
fara sa fi’nteles
nici un mesaj.
din mutenia asta mi-au crescut cantece
si zboruri noi
in interior….
ti-am cuprins gandurile in palme
le-am taiat poluarea
neraspunsul
tacerea
si le-am trimis in strafundul fiintei mele
le-am amestecat cu lutul plansului mut
si ti le-am facut soare!
nu…nu ma mai doare!
gandul ca Tu…
ti-ai modelat o cl;ipa
bataile inimii dupa ale mele…
m-a coplesit.
nu am decat o jumatate de cuvant
de dragoste
amestecat cu nisip
si maci, plapanzi…zbatandu-se…
sunt…
fericita…ca mi-ai dat atata putere
sa astept,
sa intampin
sa arunc grijile la gunoi
sa nu suspin
sa nu pun intrebari ci doar…
doar…doar…doar…
doar sa traiesc.
sa astept mereu pe muchia aceea de umbre,
de nereusite,
de abrupturi care ne inconjoara zapacite de imensitatea greselilor noastre,
cu care sa aruncam in caini, in lume, in vorbele rele…
si sa ne facem praf sincrozinarea cu raul,
uratul,
cu veninul.
astept mereu acolo
cu emotia <aceea>… ACEEASI
cu inima care bubuie incredibil
de cate ori trebuie sa mai tai o felie de adevar
si sa ti-o strig tie:” iata! asta sunt cu adevarat:
ai doua variante…sa fugi sau ….”
si ma bucur doar
ca ai ales cel de al doilea „sau…”
atat!
si de fapt nuuu..nu atat!
ma mai bucur a naibii
ca e complicat
ca nu i usor
ca doare si cand nu doare de fapt
ma bucur doar ca am dreptul asta
…sa … astept!
stiu
imi apas
petale
pe trupul unei amintiri
si tac
pentru tot restul
pentru tot gestul
petalelor rosii
de mac.
si imi ascund sufletul
acolo unde incepe ploaia
si cobor pe marginea inclinata
a unui trotuar
si scuip
incordata…
amintiri
de fiecare data
cand tu…
r
e
s
p
i
r
i
.
.
.
.
.
fac fix tacerea asta sa ma doara
fac fix sunetul acestei linisti
sa ma inconjoare
si sa apese
peste tot
ce ar fi putut fi
sau ce ar fi putut sa ma ascunda
neintamplatului
ne auzim in timpuri diferite
ne intrecem in taceri
in insingurari
in nestiuturi comune
in verbe si indoieli
si timpul nu face nimic…
#doarcurge
au…sau mi-au…
mi au inghetat cuvintele
si atunci
pe marginea de gheata imi arunc
cateva consoane fara rost
un sunet
ce imbratisesaza o vocala surd…
a umbra.
si inchei pana sa rasara soarele
tot ce aveam de spus
despre cum
o
s
a
f
u
g
daca ar fi…
Peste plansul.ala plictisitor
As ragusi de la atatea indeletniciri
Prafuite
Si triste
Si stii
Până la urma nici n avem nevoie de nimic
E atât de perfect rotundul vietii noastre
Si atat de normal in lipsurile lui incat
ni s ar strepezi dintii
Daca am mai gusta si din amarul unui
Prea plin
infinit.
Atât…
Si toate astea ….
a
r
i
ma plimb
…de atata amar prin viata
crezand ca sunt dar o u(r)m(b)a a Ta…
ca abia acum sa aflu sa aflu
ca doar mie
imi datorez
toata minunea asta
de timp…
intalnindu-ma cu mine
Aerul…
aerul din plamanii nostri
s-a schimbat!
imi apar scoici si pietre fine
lipite de nisipul noptii
intortocheat.
imi tasnesc pe obraz lacrimile unei amintiri
ce doare…
plutiri…
amare…
fara scop/….
bine te-am regasit@
Noroc!
imi acopar fruntea cu amintiri care nu mai dor
demult…
vremea…
inima…
privirea..
mi s-au oprit pe neasteptate intr-o poza din trecut
si am ramas acolo…
cu lacrimile suspendate
asteptand sa nasc o noua iubire
care n-ai fost Tu@!
si sa ma opresc din plansul acela intern
care ai fost …
care mai plange…
care mai nevindeca niste ani
