Skip to content

poveste de re-desenare a inimii

11 Octombrie 2012
tags:

mi s-a intamplat sa ma ma intamplu,
sau sa ma re-de-povestesc!
mi s-a mai intamplat…
sa fac exact pasii aceia gata visati!
pana in acei ani,
in care citeam aproape zilnic nunta in cer…
recitit, re-venit, resoptit periodic, acest roman~!
pana mi s-a intamplat!
sa-mi re-intamplu sufletul!
sa cunosc bucurestiul cu bataile inimii,
sa sorb din aerul strazilor o pornire cumva mai firesca decat….
alt oras!
sarut bucurestii aceia toamna de cand incep sa stiu ca nu am inima!
mi se intampla sa-mi redesenez sufletul…
dupa o speranta
dupa o stare dupa o simpla particica dintr-un Om.
mi se intampla sa te intamplu pe tine
sa te presimt, redesenez dupa aerul care ramane din zborul pasarilor
sa ma intamplu tarziu….cu ploi;le uitand a iertare
a simplu si viu~!
mi se intampla sa te dorm uneori
cu somnul meu
sa te ard uneori cu chimiile mele
sa te intalnesc in verb
in miscarea buzei in jos,
sa te sfarai cu fierberea cafelei
dimineata!
dar…sa te lovesc izbindu-ma de tine

fara sa te recunosc!
acuma simt imens
ca m a apuca orbul noptii
din ore tarzii
si-mi plec
abatut
intrebarea:
eu mi-am vrut asa??
sau intamplarea??
eu m-am visat ajungand mai mult
ca gandul
eroinelor tale preferate?
eu m-am compus?
tu?
atunci?
sau…
sunt vreun mix
de linii curbe
sau poate de dungi?
eu mi-am dorit sa te uimesc>
acum un timp…
cand…
ne era?
un fel de Soare…

dragostea???

http://www.youtube.com/watch?v=aik0hJL8lq8&feature=related

o primavara catre dimineata….

30 Martie 2012

n-am nimic in picioare

umblu descult prin dimineata

doar uneori am,

niste ploi…

n-am nimic la fereastra

decat  niste zambet uneori…

alteori…

niste ceata…

cand te visez

ma repari tu in vis

cu o stare

apoi ma trezesc in lacrimi

incepute inca demult

ma trezesc si plang

a toamna…

saraca!

dintr- o stare de dor,

imi amintesc de marul acela

intreg…

otravit si amar,

care a fost

prima iubire,

si mi se face suflet

anotimpul ,

apoi il iau

cu mine

in inima,

si plang

plang

fara sa ma opresc,

iar

pana cand…

suna telefonul

si trebuie iar sa aman

si sa uit…

 

poate ca…(3)

2 Februarie 2012

simt,
o singuratate crucisa
in podul palmelor mi-au inflorit sentimentele…
atat de adanc, cat tot sufletul:
pe ale carui margini,
infrunzisera paduri…
atat de verzi…
si atat de fara vreo directie
a sentimentelor.
iubirea…
plutea asa…
fara vreun rost,
si fara vreo lege!
pana cand…
cadea in ea insasi,
si se resorbea de culoare
in tacerea aceea
fara de rost
a piezisului.

de fapt ..Primavara…

21 Februarie 2017

E Primavara…
Si asta inseamna mult
Pentru cuvintele mele!
Pentru ordinea din mine
Pentru off-ul…sau oh-ul tau.
Pentru repros,
Pentru culoarea albastra
Pentru zidurile astea ce apasa a cantec
Linistea din jurul meu.
Pentru tot!
Pentru dezamagiri si suras…
Daca ti-as sadi
La mine in palma
Cuvantul pe care l-astepti,
m-ai durea mai putin?
mi-ai strange inima?
mi-ai face semn cu sufletul?
m-ai curata de mirari??
De indoieli?
De necunoscut?
Te intampin…
Cu toata forfecarea asta de suflete izbindu-se-n sus
Si in jos….zicandu-si de fapt viata!
o indur!

numarul dintre noi…

14 Ianuarie 2017

Daca m-am incruntat,
Daca mi-a fost dor…
De tine…
Daca mi s-au frant asteptarile
Precum vreascurile unui foc…
In soba
Daca e vant si ma strigi
Daca e noapte si-mi scapa sensul pentru care esti
Pentru care sunt…(em)
Ma inchid in cuptorul cu sensuri noi
De copt
Pana in zori
Crude nu se-nteleg…
Trebuie rumenite
La foc incet
Trebuie primenite
De sufletul tau ratacitor
De cuvantul meu de adoratie catre tine
Si aerul dintre noi,
Din ce in ce mai graitor,
Mai vesnic supus inchinarii noastre,
La singurul arc ce ne leaga…
Gandul….ca impreuna….formam gandul perfect rotund,
Inscris intr-un patrat perfect patrat…
Inscris la randul lui intr-un cerc…
Perfect, dar perfect..rotund…
Nenumarat!

scurgearea ploii prin podul cu vise…

23 Noiembrie 2016

Pastrez un film
Dintr o epoca tarzie…
In care bratele mele si tu erati o imbratisare continua
In care pluteai peste sufletul meu asa cum ploaia
Te umbreste uneori tarzie, calda
A lumina clara, curata si vie.
Era un timp…
Cand pluteam cu frig catre tine
Si te
Inconjuram cu tristetea de a nu fi unul si acelasi
Fugeam de pamantul pe care paseau oameni terestri…
Si ne incuiam intr-o mansarda de vise
Si doruri aramii,
Spulberate de culorile toamnei…
Te iubeam ca o apasare a timpului!
Peste piepturile noastre
Curgeam peste sulete
Asa cum curg norii
Prin cer
Cautandu-si puterea
Si plimband vantul
De la un cer
La alt cer.
Cuvintele tale ma gaseau intotdeauna a soapta
Te linisteau privirile mele peste multimea de oameni
Neatinsi
De dragostea noastra
Si ma intreb
Ma tot intreb…
Oare acum….
Ar mai fi la fel
Am mai putea curge oare
Peste blestemul
Nepamantean
De a ne fi intalnit?
Am mai strivi la fel
Aceleasi seminte
de aer tulburat de un vis?
Pe geamul visarii
Am mai propti cateva priviri fara directie
Si sa ni le facem tablou
Inramat cu miscari de pleoapa
Apasata de un singur mister:
Ne-am iubit?
sau nu ….
ne—am iubit?
n-ar fi perfect …
macar sa stim?

am…

4 Noiembrie 2016

am deja un zambet…
(interior)
cu numele tau…
cu suflul tau…
cu mirarea ca-i totusi loc intre noi
pentru cuvinte
pentru asezarea toamnei..
frunza peste frunza
covor din galben peste unul ocru
un suflu aramiu peste zambetul dintre noi
peste fumul clipelor marunte…
impreuna…
imi dau seama ca trebuie sa lupt
pentru linistea asta
imi dau seama ca trebuie sa urc continuu
pana la tine…
imi dau seama ca ma apasa curand faptul ca nu-ti ajung
nici pana la umar…
si totusi te apleci
din cand in cand…
sa ma iei in brate…
si atunci,
cand reusesc sa te inchid
cu mainile mele
simt un fulg de uimire
ce fuge pana in copilarie
sa stiu
sa stiu ca odata cu tine,
cuprind…tot hohotul vietii…
atat de…uitat
reprimat..
pana acum…

nu stiu/.///

23 Octombrie 2016

mi s-a facut stramt, cerul
afara picura fulgi catre toamna
imi apar privirea de anotimpul din viata mea
si plec in afara…
camp larg e inima ta
care nu ma mai incape
cum ma incapea…
care alearga acum…aiurea..
imi prind bratul de o intamplare
si mi flutur umerii de adapost in aer…
imi suflec sufletul spre intamplare
imi plimb caisii fara de rost
imi ard obrajii in asteptare
imi vand cuvantul spre un viitor
imi aduc aminte cata uitare…
si cata viata…
si cata toamna…
…in asteptare…

Criza de identitate

3 Februarie 2016

Sursă: Criza de identitate

nu stiu cum….

7 Ianuarie 2016

pur si simplu….

mi-ai smuls-o din piept…

nu mai bate pentru alt motiv..nici macar pentru mine.

lucrurile nu prea mai au sens si…

lipsa ta ma da afara din propria mea liniste…

nu credeam sa mai traiesc asta…

nu credeam sa se mai intample…

nu credeam sa-mi mai pot aduce aminte….

si nu stiu cum sa fac sa nu te las sa devii o umbra…

frumoasa…..

dar totusi  umbra….