Sări la conţinut

jocul de-a cerul 2

31 mai 2011

Cerurile
Isi cladeau copaci
Cu fiinta mea
Din care ploaua viata
Curba
Ondulata
Croindu-si drum
Prin multa
Extrem de multa…
Ceata!
Visele imi picurau incet
Peste aticul serilor,
nereusind nici un zbor,
furtuna se cocotase
pe arcul inimii
si-mi soptea de-acolo….
de dorul copilariei.
Insa
Toata lumea
Ardea viata
Si calmul
Era senin si ….
mi-am dat jos arsura
din suflet
si mi-am imaginat…
ca imprumut zambetul tau!
si mi-am dat jos…
sufletul din speranta
si mi-am zis…
ca
totul
dar totul…
era candva
cu mult
cu foarte muult…
mai greu.
Acum e simplu!
Acum totul
Devine mereu!

No comments yet

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: